Chiar nu am retinut cati ani are Bucurestiul! Ca in tinerete fara batranete, citeva sute de ani... Peste cinci sute, imi sufla mami. Nu am auzit de mult timp de Centrul Istoric, dar de cand am fost prima oara, acum mai multe luni, imi doresc mereu sa revin. Imi amintesc ca dupa o partida lunga de sah la un turneu de seniori acum o luna, tati m-a intrebat ce facem: daca mergem acasa sau mai stam prin oras (era ziua fratelui meu). Am vazut ca tati era frant de oboseala, dar nu a cracnit cand am spus: "Centrul Istoric!"
M-am intors sambata, ca sa vad cum se sarbatoreste Bucurestiul pe sine! Am plecat nepregatit, adica nu aveam absolut nici o idee de program sau de ce se intampla acolo. Mie imi plac "statuile vivante" si speram ca o sa gasesc ceva de genul asta pe acolo. Ei bine, surpriza a fost mare - la propriu si la figurat. Nu va spun, va las sa vedeti mai intai primele fotografii.
Ei bine, da, cum stateam noi sa ii asteptam pe prietenii nostrii ne-am trezit cu uriasii acestia africani ghidati de un nene pe un soi de bicicleta cu remorca. Uriasii au obosit pana la urma (da, chiar si uriasii obosesc), asa ca ne-am mutat in Piata Universitatii unde am dat de alti (monstri) uriasi. Ce va place? Gorila....
...capcaunul cu fata prizoniera...
sau biciclistul?
Inainte sa inchei, hai sa va arat ceva nemaivazut (de mine, cel putin). Omul (copilul) tine pe linga el o pisica, un caine, un hamster, un papagal, poate chiar un iepuras, dar doi soricei...? Asa de mici...? Ce mai comedie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu